Copiii fug de acasă din cauza părinţilor, dar şi a teribilismului

Lipsa de comunicare între copii şi părinţi, neglijenţa din partea acestora din urmă, nevoia de a atrage atenţia sunt principalele cauze pentru care copiii pleacă de acasă, arată o analiză a Direcţiei Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.

„Eu pentru tine nu am niciun sentiment, îl iubesc mai mult pe tatăl tău”, i-a spus mama unei fete de 16 ani, atunci când aceasta i-a atras atenţia că tatăl a încercat să o violeze. În consecinţă, Irina, de 16 ani, s-a dus să locuiască la ţară cu bunica, dar din cauză că şi aceasta o ţinea mai mult închisă în casă, de teamă ca nu cumva adolescenta să repete povestea mamei ei şi să rămână însărcinată la 16 ani, fata a plecat de mai multe ori de acasă, la prieteni. De fiecare dată, însă, poliţia a găsit-o şi a adus-o înapoi. În prezent, situaţia Irinei nu este clarificată, dar aceasta a recunoscut că a greşit plecând de acasă din „dorinţa de a găsi afecţiune la cineva”. În urma experienţelor avute şi-a dat seama că nici persoanel e la care se ducea când fugea de acasă nu-i voiau binele, ceea ce a făcut-o să afirme că singurii prieteni adevăraţi i-au fost poliţiştii.

Acesta a fost subiectul filmului pe care Organizaţia Salvaţi Copiii l-a prezentat elevilor de la două şcoli, vineri, în Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi/Exploataţi Sexual. La întâlnirea organizată de fundaţie au fost invitaţi şi reprezentanţi ai poliţiei şi ai Direcţiilor pentru Protecţia Copilului, care au răspuns la întrebările copiilor, referitoare la cazurile de copii dispăruţi şi care le-au împărţit fluturaşi cu sfaturi despre cum să se ferească să fie răpiţi şi transformaţi în marfă sexuală.

Copiii prezenţi la dezbatere s-au arătat interesaţi de sfaturile primite şi de cazurile cu care poliţia s-a confruntat de-a lungul timpului, de copii care au plecat de acasă sau care au fost răpiţi, abuzaţi sexual şi apoi omorâţi. Elevii, cu vârsta cuprinsă între 12 şi 15 ani, au întrebat despre veridicitatea unor zvonuri, pe care de cele mai multe ori le aflaseră de la părinţi, potrivit cărora mai mulţi copii au fost răpiţi de la şcoală sau din parcurile din Bucureşti.

„Constrângerea este un mod dificil de a crea siguranţă pentru propriul copil”, a spus reprezentanta Organizaţiei Salvaţi Copiii, Geta Păunescu. „De cele mai multe ori aceste constrângeri au exact efectul invers decât cel aşteptat şi uneori copiii nu înţeleg această grijă şi pleacă de acasăiii”.

Principalele cauze pentru care copiii pleacă de acasă, potrivit unei analize a Direcţiei Investigaţii Criminale, sunt neglijarea nevoilor afective ale copiilor şi lipsa de comunicare între părinţi şi copii, neglijenţa părinţilor, intenţia unor minori (în special a fetelor) de a locui cu iubiţii neacceptaţi de familie sau tulburările de comportament. Un motiv important pentru care copiii mai pleacă de acasă este şi plictiseala, dorinţa de aventură, pentru a atrage atenţia asupra lor.

Potrivit datelor de la Salvaţi Copiii, organizaţia a oferit anul trecut asistenţă pentru 74 de copii fugiţi de acasă, şase copii refugiaţi din ţări unde sunt războaie, 94 de copii abuzaţi sexual şi 55 de copii traficaţi în scopuri sexuale. Asistenţa a constat în terapie şi reabilitare psihică.

Potrivit Direcţiei Investigaţii Criminale, de la începutul anului şi până în prezent poliţia a fost solicitată pentru urmărirea la nivel naţional a 879 de minori, 90% dintre aceştia având vârsta cuprinsă între zece şi 18 ani, din care doar şase nu au fost găsiţi. Peste 90% dintre plecările minorilor de la domiciliul părinţilor sunt voluntare, intenţionate, restul fiind situaţii accidentale, cazuri în care copiii se rătăcesc, se îneacă sau îşi pierd viaţa în diferite situaţii