Cum a început omul să folosească energia solară?

Cum a început omul să folosească energia solară?

Energia solară a fost folosită de oameni de mii de ani, începând de la oamenii din peșteri care foloseau energia soarelui pentru a aprinde focul, până astăzi, când există avioane, mașini, case și companii alimentate cu energie solară. Energia solară este obținută prin procesul fotovoltaic, adică prin conversia luminii în electricitate astfel încât aceasta să poată fi utilizată. 

Utilizarea panourilor fotovoltaice pentru a genera electricitate din lumina soarelui a început abia în ultimele două secole. Cu toate acestea, oamenii folosesc energia solară pentru alte utilizări mai simple, de mult mai mult timp.

Primele utilizări ale energiei solare

Încă din anul 700 î.Hr., oamenii așezau bucăți de sticlă în fața razelor soarelui pentru a aprinde focul, când voiau să gătească și nu numai. Aceasta a fost una dintre cele mai elementare, dar și una dintre cele mai importante utilizări ale energiei solare.

În secolul al III-lea î.Hr., s-a zvonit că Arhimede a luptat împotriva vapoarelor romane folosind scuturi de alamă pentru a direcționa razele soarelui asupra navelor și a le aprinde, demonstrând că energia solară ar putea fi folosită și ca o armă.

În 1767, lui Horace de Saussure îi este asociat primul cuptor solar, menit să încălzească alimentele sau alte materiale fără a folosi combustibil, fiind un lucru care a continuat să fie folosit în diferite forme și astăzi. Era vorba despre o cutie simplă din lemn, cu interiorul vopsit în negru, acoperită cu o sticlă. În interiorul acestei cutii, s-a atins o temperatură de 87 de grade Celsius.

Noi aplicații ale energiei solare

Efectul fotovoltaic – tensiunea produsă atunci când un material este expus la lumină, a fost descoperit în 1839 de Edmond Becquerel, care la acea vreme avea doar 19 ani. 

În atelierul tatălui său, Becquerel a creat prima celulă fotovoltaică din lume. În acel experiment, a folosit clorura sau bromura de argint pentru acoperirea electrozilor de platină. Odată ce electrozii au fost luminați, tensiunea și curentul au fost generate. Datorită acestei lucrări, efectul fotovoltaic este cunoscut și sub denumirea de „efect Becquerel”.

În 1873, fotoconductivitatea a fost descoperită studiind seleniul, de către Willoughby Smith, un inginer englez. Câțiva ani mai târziu profesorul William Grylls Adams, împreună cu studentul său, Richard Evans Day, a experimentat convertirea energiei solare în energie electrică, printr-o celulă solară de Seleniu.

Progresul energiei soarelui

Primul design de celule fotovoltaice a fost creat în 1883 de Charles Fritts, un inventator american, care a folosit joncțiunile formate prin acoperirea seleniului cu un strat extrem de subțire de aur.

Mulți oameni nu știu că Albert Einstein a jucat și el un rol important în procesul de utilizare a energiei solare atunci când în 1905 a prezentat o lucrare despre teoria fotonului luminii, iar în 1921, la 16 ani de la prezentarea lucrării, a primit Premiul Nobel pentru descoperirile sale.

Jan Czochralski, un om de știință polonez, a descoperit, în 1918, cum să crească siliciu monocristalin, care a fost ulterior folosit ca bază pentru crearea celulelor solare, o altă etapă importantă în procesul de utilizare a energiei solare astăzi.

Lasă un răspuns

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *